17 iulie

S-a terminat... un an de certuri, neintelegeri, nepotriviri, neimpliniri, nelinisti, momente in care m-am simtit nedorita, neimportanta pentru o persoana pentru care credeam ca o cunosc. Am realizat azi cand totul a incetat intre noi. De fel am senzatia ca acest lucru se va repara, dar acum tristetea mea e mai mare stiind ca asta nu se va mai intampla. De ce as mai fi vrut oare daca tot aveam atatea plangeri?
E simplu. Exista un farmec, Poate din greseala m-am lasat prea purtata de el. Personajul a incetat sa mai fie deschis cu sentimentele asa ca pur si simplu m-am trezit stand langa un strain. Si totusi mult l-am mai iubit. Vreau sa nu uite asta in ciudat tampeniilor spuse sau facute in momentele tensionate. Cu dramatismul de rigoare ii voi transmite pe aceasta cale: Au revoir mon amour!

Cuvinte dure...pe nedrept

Oricat as fi vrut sa mai pot reveni cu o scriere vesela si care emana o buna-dispozitie, se pare ca tot ce va urma sunt doar cateva cuvinte scrise dupa o un episod de lacrimi. Nu-i duceam lipsa tristetii, dar anumite vorbe nu le pot opri cu un zid inalt care sa nu ma afecteze. Incompetenta- asta e cuvantul caruia i se potriveste definitia tristetii mele. Cele mai apropiate persoane, cele mai dragi, iubite, respectate, de la care astepti mereu intelegerea si aplauzele, exact ele te lovesc mai tare. Singurul meu lucru la care ma pricep este arta si toate formele ei, care se pare insa ca e luata in ras de aceste persoane. Apoi vin doua cai...sa abandonezi lupta proiectandu-te intr-o persoana interesata de banal sau sa te ambitionezi pana la epuizare incercand sa arati ca exista o treapta mai sus pentru cei cu vise.

Nimic de spus in rest. Imi pot impartasi ultima creatie in domeniul decoratiunilor inventive si de efect. Noapte buna.

Placebo - Sleeping With Ghosts

Investing love in pain...

...Fiind intrebata ce reprezinta acest lucru, am stiut imediat ce ar fi trebuit sa raspund insa nu stiu cat de deschisa ar trebui sa par detaliind acest subiect. Un singur lucru e cert si de spus...acela ca, in tensiunea aceea care iti provoaca suferinta se strecoara incet incet sentimentul de dragoste pe care doresti sa-l ai.Durerea este in sfarsit strapunsa, este infranta de un sentiment mult mai puternic, de toti acei fluturi mici si zglobii care iti alearga prin stomac nestiind la momentul resprectiv ce reprezinta de fapt.

De fapt, asta sa fie inceputul fericirii???

Exista totusi un dubiu...nu stii care sunt starile si de cealalta parte.

Si nu stiu. Eu traindu-mi copilaria mea in monotonia inconjuratoare intr-o zi mai mult sau mai putin calda sau insorita, ma trezesc ca vine seara...noaptea...si totul se schimba.

Un morman de ganduri grele ma apasa. Nu-s rau-voite, nu intodeauna, dar de ce capul meu nu poate sa fie si gol?

De ce mereu trebuie sa-mi pun intrebari si de ce incerc mereu sa gasesc raspuns la ele cand de fapt doar altii mi le pot oferii?

Si uite asa ... o gramada de scenarii seci, cu un final nedeslusit de la care pornesc alte ganduri pana cand se descpica firu' in 1000 de feluri.

Si obosita de lupta care se da intre imaginatie,presupunerea dubioasa si realitatea concreta, constienta ... adorm.