Las melodia sa vorbeasca

Am ascultat melodia asta ceva mai tarziu decat starea pe care o avea prietenul meu la momentul respectiv...care parea ca simte la fel ca si mine acum. Roata se intoarce :(

Un basm incheiat altfel

A fost odata...suna trist cand iti evaluezi prezentul, dar gandindu-te atunci cand incepe povestea pe care o astepti nerabdator si suspinand la fiecare scena emotionanta, te bucuri pentru ceea ce-ai trait.
Alors...une jour triste pour moi aujourd'hui. Poate una dintr-un sir lung de intamplari avute in ultimul an, as putea spune, primita intr-o zi fara insemnatate aparte si de o persoana ce insemna cel mai mult. Dar ce pacat...se prea poate sa nu fii reusit sa oglindesc acest amor propriu. Pana si printii au reusit sa omoare balauri uriasi in incercarea de a salva princesa.
Dupa o desfasurare a actiunii la care cititorii ar suspina, acum a venit randul meu sa suspin din turnul cel inalt in asteptarea salvarii, chiar daca presimtirea mea schimba firul povestii, printul meu fiind infrant intr-o batalie, iar asteptarea mea se va intinde la infinit. Amagire.
Si uite asa basmul meu se incheie fara finalul repetitiv:"Si au trait pana la adanci batranesti."

Lost and...alone

Popas Band - A little Bit Lost

Sunt singura... Cei mai multi sufera de singuratate si toti cei normali fug de ea. Eu sunt dependenta de cei din jur, insa si asta ma sperie. Mai ales cand tot prezentul meu se invarte in jurul unei singure persoane in ultima vreme. E normal? Eu oricum nu traiam in normal deci care ar fi problema?

Iar raspunsuri idioate la care nu gasesc raspunsuri. Si mai zic altii ca ma inteleg.
Cred ca mi-e teama de gandul ca pot deveni dependenta si atunci fug. Apoi se mai ciocnesc si persoanele cu care interactionez si imi creaza o stare de a ma inchide pur si simplu in mine.
Acum am cat timp vreau...doar pentru mine...sa citesc, sa stau, sa meditez, sa duc dorul exteriorului, ca apoi sa ma intorc cu zambetul pe buze vazand iar viata colorata. Cand o sa se intample asta nici macar eu nu pot sa aproximez. Sper ca la acel capat al tunelului unde se afla deciziile hotaratoare sa intalnesc persoana pe care mi-o doresc si fara sa zica absolut nimic, sa ma stranga in brate dandu-mi de inteles ca i-am lipsit. Sa izbucnesc in lacrimi ca sa-mi racoresc sufletul ca apoi sa ne vedem in continuare de neobisnuitul nostru.
Sper sa nu fie prea lung tunelul, ca sa nu ajung cu intarziere la iesire unde va sufla doar briza tomnatica. Atunci m-as trezi singura cu adevarat si asta ar fi cu adevarat inspaimantator.
Imi vreau singuratatea cu o limita. Bizar.

Lipsa contrastata cu abundenta

Incubus - wish you were here


Odata cu venirea primaverii,cu atmosfera mai calda si cu aparitia copacilor infloriti,am inceput sa simt si eu nevoia de afectiunea unei persoane dragi.O persoana care sa ma faca sa-mi pierd capul si sa nu-mi doresc sa mi-l recapat,sa mor de nerabdare sa vina urmatoarea zi doar ca sa stau cu el pe o banca in parc macar 10 minute,sa il vad doar pe el fara sa-l compar cu altcineva...ce mai...sa fiu intr-un asemenea extaz incat sa pierd notiunea timpului.
Nu ma pot plange ca nu am intalniri cu diversi baieti si nu am discutii interesante sau hazlii cu fiecare din ei,sau priviri subtile care sa-mi dea de gol gandurile ascunse,pentru ca astea au tot fost vacanta asta din abundenta.
Dar mereu apare o problema...Constat ca nu de asta am nevoie,nu asta imi doresc.Exista o lipsa peste care nu prea pot sa trec.Altii si-ar pune intrebarea:"Iesi la plimbari,te simti bine,cunosti oameni noi.Ce vrei mai mult?".Asta e...nu vreau sa cunosc toata gloata.Vreau ceva simplu care sa se complice,vreau din nimic sa apara totul,vreau dintr-o persoana aparent banala sa gasesc cele mai ciudate caracteristici si cu cele mai ciudate calitati,vreau o persoana care sa ma completeze...asta e clar.Dar pentru a se intampla asta,acel cineva ar trebui sa cunoasca fiecare defect al meu si sa-l transforme intr-o simfonie de lucruri frumoase.Ca si cum as canta fals si cineva mi s-ar alatura transformand intr-un duet armonios.
Oricum...le simt lipsa atator lucruri incat toata aceasta abundenta nu ar face fata.Si aglomerarile astea sunt doar provizorii.Nimic concret.Si atunci lipsa e si mai mare.