Site Fat

Azi la ora asta nu stiu despre ce sa scriu si singurul lucru care il gandesc acum esti tu, d-le Fat Frumos. Vorbesc de parca mi-ai fi in fata.Nu prea te-am pomenit prin conversatiile mele cu blogul.Ai fost in atatea feluri, eu deasemenea. Insa, impreuna, aventura abia s-a instaurat.
Tu baiat nebun cu mintea incetosata ce cauta rezolvari rapide pentru probleme greoaie pentru altii din aceiasi categorie cu tine. Ascundeai un gust lasciv pe care am fost bucuroasa sa-l descopar. Ai depasit bariera pe care mi-o imaginam eu aici departe de natal, ai creat emotii, ai avut rasete si ai declansat haos pentru fiecare zi in parte. Normalitatea? Se gaseste probabil doar atunci cand mergem linistiti prin parc tinandu-ne de mana, privita din ochii externi si necunoscuti.
Ce va mai urma? Cine o sa stie? De ce sa stie pana la urma cineva de noi?
Sa stim doar noi de eI . Sau poate nici atunci. Inchisi ca intro cochilie. Nu m-ar deranja. Nu m-as plictisi. Nu m-as teme.
Ce mai vreau eu?
Ce mai gandesti tu ?
Cate dileme si tensiuni creezi. Magnifica senzatie. O fabrica de amintiri. O banda pe care ruleaza actiuni soptite, taine cat mai nebanuite, secrete cat mai invizibile.
Ce importanta au toate?
Ca o panza de paianjen ce se tese pe baza a fiecarei zi trecute, prezente sau viitoare, fiind atenti insa la ce prada se prinde.
Incercari sa abandonez "lupta" ca intr-un val sub care ma scufund nestiind cum sa inot pentru a ma mentine macar la suprafata; primind apoi intr-un tarziu un colac de salvare pe care il refuz doar pentru ca m-am obisnuit cu ideea de plutire in deriva.
Si-apoi refugiile tale. Unele productive, altele distructive.
Om contrariat cu tine insuti ce esti!

Love makes us look like fools

N-am inteles niciodata comportamentul ciudat al persoanelor indragostite. Luandu-ma strict pe mine, obiectiv vorbind, realizez ca in compania unei anumite persoane mai speciale ma balbai, transpir, privesc in diverse locuri, devin foarte nesigura pe mine, am emotii si batai rapide ale inimii. Cred ca asta sunt chestii generale pentru toti. Dar un lucru il stiu sigur. Ador senzatia. Ador acel inceput cand incep sa cunosc o persoana si mai ales cand intalnesc persoane la care, oricat te-ai chinui sa le cunosti, nu reusesti. In ultimul timp, am simtit nevoia sa stau inconjurata de lume. Mi-am accentuat atentia pentru a-i studia, analiza comportamente, gesturi si stari in functie de fiecare moment mai accentuat. De ce dracu' trebuie sa fim dependenti de o asemenea stare? Nu stiu de ce e asa placut sa pari ca un prost in fata celeilalte persoane. E enervant sa vezi pe cineva nepasator pe langa tine, si totusi asta pare mai incitant. Dar incerc sa fac o pauza pe acest plan. Nu stiu de ce. Nu ma ajuta cu nimic. Nu ma face sa ma simt mai bine, pur si simplu asa mi-a casunat sa procedez. Sa stau departe de orice sentiment care m-ar face "sa-mi pierd capul". Dar apoi ma gandesc: Inima mea e mare. Nu-s o egoista daca nu o impart cu nimeni? Dar si daca umbli de nebun, obosesti, te asezi, iti tragi sufletul, bei o gura de apa apoi continui. Sa zicem ca eu am ajuns la acea gura de apa. Mai este doar un pas pana la o noua pornire. Si nu garantez ca va functiona. Cred ca voi avea pauze dese pana voi ajunge la sosire. Si uite asa a aparut o intrebare: De ce le este frica totusi celor indragostiti? De start, de drumul strabatut sau de linia de sosire? Mie personal imi e frica de toate in egala masura. De asta sunt acum in casa si scriu astea probabil. Dar e o prostie. Sunt doar niste cuvinte irosite, citite probabil de oameni nepotriviti. E logic ca dragostea difera pentru fiecare din noi, dar asta nu ne face mai putin fraieri. "Fraieritatea" produsa de dragoste este un simptom general si suntem fraierichiar si atunci cand incercam sa negam sau sa ascundem.

Oublier l'amour

Dragostea a fost dintodeauna un concept abstract careia putini au reusit sa-i dea de cap, iar cei mai multi au confundat acest sentiment cu altele apropiate, mintindu-se pe ei insisi.

In fond, ea este mai simpla decat multi isi inchipuie, pentru ca ar avea multe intelesuri, multe carari si mai ales multe suferinte. Asa cum spunea si Taxi: "Dragostea e simpla, doar noi cand ne iubim o complicam." Pe undeva, deep down, aceasta afirmatie se dovedeste adevarata. Dar nu intru in amanunte.

Strict de persoana mea, dragostea probabil va fi mereu un termen de neinteles, la care nici cea mai clara definitie nu m-ar face sa inteleg aceasta stare. In principiu, nu am simtit dragostea niciodata. Poate doar vreo surata de-a ei a fost in preajma in unele clipe la care am zambit, m-am bucurat si am mers mai departe. Poate singura mi-am activat un mecanism prin care sa pot acorda doar o anumita cantitate de sentiment fiecarui personaj cu care ajung sa formez un cuplu. Astfel dupa o perioada de timp, uit ca si cum as fi sters cu un burete.

Astfel am realizat ca singurul lucru care poate conta cu adevarat...este insasi viata cu orice iti rezerva ea. Dragostea, banii, fericirea...sunt elemente aleatorii create de persoane pentru a-si satisface nevoile generale. Uneori cand le avem, ne simti impliniti, alteori tocmai astea ne omoara. O nenorocita de antiteza. Cel mai bine inchid ochii si arat cu degetul spre directia pe care destinul o va alege pentru mine.

Elementele unei relatii sentimentale

O relatie sentimentala reprezinta o legatura, conexiune, raport, asa cum este explicitata si in DEX (am cautat), la prima citire, la fel cum ar fi logic cu oricare alte lucruri din univers. Insa, pentru o fixare mai buna si o intelegere cat mai usoara atat a mea cat si a celor confuzi cu privire la acest concept, m-am gandit ca ar potrivit sa "storc" din minte cateva caracteristici definitorii a unei relatii sentimentale.

Asa am gasit cateva elemente de care eu cred ca sunt necesare intr-o relatie: iubire, incredere, comunicare, intelegere, devotament, respect, siguranta, implicare, atractie, afectiune, pasiune, dorinta, multumire, fericire, lascivitate, recunostinta, apreciere, etc.

Pacat ca multi le obtin dar le pierd din prostia lui sau a ei. Concentrati mai mult pe ceea ce le lipseste, uita sa se mai bucure pe cele pe care le au. In cazul meu, sper sa nu realizez ca la un interval de timp incep sa pierd cate un element in loc sa-l solidific. Insa, in cazul in care oferi mare parte din acele lucruri si realizezi ca nu ti se intorc in aceiasi maniera, atunci cu tristete poti spune ca nu mai are rost.

Nu vreau sa dezbat cazul meu in public inainte de a-l concretiza in particular, insa odata cu acest post am realizat ca o relatie trebuie sa aiba o temelie buna pentru a te bucura apoi de siguranta constructiei.

Edge of desire

Am avut o senzatie atat de puternica incat nu merita risipita de timpul trecator. S-a intamplat sa ma simt indragostita ca de un strain atragator in autobus caruia nu-i cunosti nici o particica din viata dar ceva supranatural te atrage asa de mult la el incat iti pare ca-ti vezi toata viata alaturi de el. Daca m-as trezi mi-as da seama ca de fapt a coborat la urmatoarea statie si astfel toata imaginatia mea a disparut. Dar stii ca pana atunci, fiecare secunda i-ai admirat fiecare por al fetei, te multumeai cu gandulca o strangere in brate te face sa te simti cel mai in siguranta, ca ar putea sa fie si el cu aceeasi dorinta fata de tine si atunci simti o caldura ca si cum ar fi cea al trupurilor lipite. Stiu ca as vrea mereu sa nimeresc langa el si doar arucand o privire cu coada ochiului sa-l surprind admirandu-ma si incercand sa intre in imaginatia mea si astfel sa fugim amandoi ca prin ceata, iar la fiecare stalp de iluminat sa ne mai simtim trupurile calde si sarutul arzator. Dar apoi vine iar statia unde coboara, si visul se stinge. Pentru ca momentele astea sunt facute sa merita fiecare secunda. Astfel zi de zi il apreciezi si ti-l doresti mai mult aproape de tine dand semne subtile nesemnificative sau sa para doar dintr-o joaca nvinovata, doar pentru a-i arata ca inseamna ceva pentru mine. Sa ma intrebe ce am si sa-i descarc toate sentimentele adunate pe parcursul calatoriei noastre prea scurte.
Insa zi de zi traiesc emotia ca il pot revedea doar ca sa-i arat cum fiecare revedere ma face mai indragostita de el.

P.S. ...

Am inceput cu finalul. Hm...in cazul de fata se merita pentru ca rememorarea trecutului foarte putin indepartat aprinde un sentiment de nostalgie pentru acele clipe traite.

Ma simt fericita, implinita, indragostita. Trio-ul de succes in viata. Si cat va tine? Poate nu o vesnicie, dar momentan nu doresc decat sa-l savurez. Linistit, luminat doar de-o lumanare uitata intr-un colt si pe fundal o muzica de lenevit. Dar par in plus toate pe langa acele doua cuvinte ce-mi urla tare in urechi desi au fost spuse in soapta. Tacerea mea vroiam sa vorbeasca atunci. Dar oh! Cat as fi strigat "SI EU!", dar gura mea tot inclestata ramanea. Ciudata senzatie.
Eram un amalgam de stari si senzatii, de fiori si temeri, de tremuraturi si friguri, de alintare si rasfat, de zambete si clipiri, mangaieri, rasuflari, extenuari, revigorari, amnezii, divulgari si sarutari. Nu poti exprima iubirea nici in 1000 de verbe, adjective, substantive sau alte parti de vorbire existente in comunicare. Fiecare celula din corpul meu o respira. Si oh, ce bine este!
Chiar as fi invidioasa pe acel cineva care s-ar bucura de toate astea si nu ar realiza ce comoara a descoperit, si eu nu as avea sentimentul asta.
Cu tot "tacamul" inclus...pot spune ca m-am bucurat de o zi perfecta.

Chocolat baiser

Cata pasiune poate exista intr-un sarut?
Urmaresc pe strada cupluri care la rpima vedere par asa de indragostiti, dar din sarut reiese doar o nevoie simpla de afectiune. Asa m-am gandit cum este in cuplul ce ma implica.
Am realizat...E savoare. O dulce aroma de ciocolata. Poate o fi de la o puternica pofta sau poate doar mi-o imaginez.
Si stiu... e perfect atunci cand viata mea se tranforma intr-un balon de ciocolata in care traiesc si el e perfect pentru ca imi creaza acest univers delicios.
Deci niciodata nu te abtine...Traieste doar pentru a savura. Dragostea e o savoare.

Addicted

Stand pe banca sub frunzele tomnatice ce se chinuiau sa se pastreze verzi pentru a mai pastra un iz de vara, ne gasim la un timp in care literele citite devin imagini fantastice si apoi, o singura pauza respiratorie, o transformam intr-o imbratisare calda in vantul rece al serii.
Vreau mereu cu tine...(am realizat).

waldeck addicted

Dragostea e simpla, doar noi cand ne iubim o complicam

Si unde? Cand? Cum? In ce fel? De ce?...dragostea are doar intrebari scurte cu raspunsuri lungi, adesea greu de gasit. Catastrofal. Ce sa fac?
Poate si el se gandeste la fel. Poate si el isi pune tot felul de intrebari. Poate se intreaba ce prioritati ii ofer dragostei. Si off...oricum o dai numai simplu nu este. De ce simplu daca exista complicat?
Ma demoralizeaza. Ma blochez in ganduri iar el oricat ar tipa la mine, nu pot scapa din sfera craniului meu plin cu temeri si conceptii paranoice.
Ajuta-ma. Invata-ma. Poti?
Spune-mi ca da...ma simt atat de pierduta. Nu stiu ce sa fac. Nu stiu ce ganduri sa salvez din avalansa cu care vin toate in contradictoriu. Dar daca aia e alba si cealalalta e neagra, inseamna ca pe undeva rezulta un gri si atunci rezulta o cale de mijloc dar parca are o tenta mai spre negru si asta nu avantajeaza. La naiba! Am obosit...
Ce-mi trebuie? Parca as fi buimaca dupa un somn agitat si ma oftic pe noaptea care s-a risipit aiurea in loc sa ma fi odihnit pe deplin. Asa e dragostea. Minte ravasita ce te ascunzi in teasta mea micuta...da-mi pace. Lasa-ma doar sa-l privesc pe el si sa ma bucur de fiecare imbratisare calda si sincera pe care mi-o ofera dar eu, distrasa, nu o simt. Si tot asa cautand dragostea aflata chiar in palmele mele. As aplauda dar e fragila si as strivi-o.
Iar tu...nebun omniprezent...invata-ma sa iubesc.
Taxi- Invata-ma sa iubesc

Roata fara colturi

Iubirile vin si trec(cel putin asa se crede initial). Si este si ceva normal, mai ales la o varsta ca a mea. Doar ca cele mai frumoase iubiri sunt si cele mai dureroase in final. Si clar...dupa fiecare relatie avuta in care am avut de suferit mi-am zis ca imi pastrez lacrimile pentru atunci cand voi fi maritata cu vreun imbecil care leneveste stiind ca are 5 copii (si mai sunt o groaza de alte variante).
Asa ca nu stiu cum sa procedez. Este clar ca atunci cand petreci din ce in ce mai mult timp cu un anumit partener, sa se nasca atasamentul care nu-i intodeauna prea asteptat. Iar eu momentan nu-s deloc pregatita sa trec prin asemenea faza. Si pe langa frica asta, apare si teama ca lucrurile se pot intoarce impotriva mea mai tarziu daca imi reneg niste sentimente dragute care ma fac sa ma simt in al-9-lea cer. Imi tot vajaie in cap replici precum: "Esti tanara si e normal sa traiesti la maxim fiecare senzatie, asa ca bucura-te de fiecare dragoste care te loveste grav in stomac" sau "Daca fugi de o semenea stare, egoismul tau este peste masura si reprezinti lasitatea, mai ales pentru ca esti o persoana cu caracter."
Hmm...si uite asa dilema: "Cum s-o dau sa fie mai bine?"
Este clar ca daca imi las partenerul balta dintr-un motiv prea absurd ca: "Stii...pare ca ne este prea bine acum si nu stiu, pare ceva in neregula asta si prevestesc ca momentul despartirii va fi foarte dureros. Mai bine ne despartim de acum cat nu-s inchegate starile...", ar insemna ca acea persoana chiar nu ar reprezenta nimic pentru mine si atunci mi-as pune intrebarea De ce pierd totusi timul cu el?
Wtf...e clar ca exista un sentiment ca niciodata nu m-am fortat sa stau cu cineva de dragul...statului.
Ar trebui sa ma gandesc bine la consecintele viitoare in cazul in care vreau sa fug o "indragosteala" puternica. Roata asta n-are colturi.

How far can it goes an unconsumate love?

First love...Intoxicating...Forbidden...After a lifetime apart...Love gave them a second chance.
How long would you wait for love?

"Age has no reality except in the physical world. The essence of a human being is resistant to the passage of time. Our inner lives are eternal, which is to say that our spirits remain as youthful and vigorous as when we were in full bloom. Think of love as a state of grace, not the means to anything, but the alpha and omega. An end in itself."

Si daca este acolo de ce nu vine?

Toti ma intreaba cum o mai duc,
Spun ca sunt bine dar nici eu nu stiu pe unde s-o apuc.
Aerul si zgomotul de oras ma relaxeaza...ciudat...
Capul oricum mi-e cufundat...
Cu ganduri ca trebuie sa-l gasesc pe "el",
Umblu de nebuna dar nu-l gasesc defel.
Nici atractie,nici emotie nu mai simt,
De ce doar gandurile negre ma cuprind?
Nepasarea produsa de dobitoci,
Ma face sa spun:"Tu esti altu' ca si ei...ma sufoci!".
Practic un joc efemer,
Nu ma duce nicaieri...
Imi doresc nu stiu..."surprinde-ma!",as spune.
El cu mine sa traim in alta lume.
Nu as avea nevoie de neintelesurile lor.
Vreau doar un strop de dragoste din al lui izvor.
Sa-i simt mana calda langa a mea,
Si sa uit ca imprejurul ar exista.
Clipesc...apoi realizez ca am visat.
Dar daca totusi a fost adevarat?
Dar imi simt mana rece...el nu este.
De ce tocmai din jurul meu lipseste?
Imi impun ganduri pozitive.
Si in curand sper ca va fi bine.

Investing love in pain...

...Fiind intrebata ce reprezinta acest lucru, am stiut imediat ce ar fi trebuit sa raspund insa nu stiu cat de deschisa ar trebui sa par detaliind acest subiect. Un singur lucru e cert si de spus...acela ca, in tensiunea aceea care iti provoaca suferinta se strecoara incet incet sentimentul de dragoste pe care doresti sa-l ai.Durerea este in sfarsit strapunsa, este infranta de un sentiment mult mai puternic, de toti acei fluturi mici si zglobii care iti alearga prin stomac nestiind la momentul resprectiv ce reprezinta de fapt.

De fapt, asta sa fie inceputul fericirii???

Exista totusi un dubiu...nu stii care sunt starile si de cealalta parte.

Si nu stiu. Eu traindu-mi copilaria mea in monotonia inconjuratoare intr-o zi mai mult sau mai putin calda sau insorita, ma trezesc ca vine seara...noaptea...si totul se schimba.

Un morman de ganduri grele ma apasa. Nu-s rau-voite, nu intodeauna, dar de ce capul meu nu poate sa fie si gol?

De ce mereu trebuie sa-mi pun intrebari si de ce incerc mereu sa gasesc raspuns la ele cand de fapt doar altii mi le pot oferii?

Si uite asa ... o gramada de scenarii seci, cu un final nedeslusit de la care pornesc alte ganduri pana cand se descpica firu' in 1000 de feluri.

Si obosita de lupta care se da intre imaginatie,presupunerea dubioasa si realitatea concreta, constienta ... adorm.