Free...Flow

E ceata...si e drept. Si merg cu o masina inapoi spre casa. Parea dificil de ajuns. Si Guerilla pusese o melodie dementiala.Si s-a rupt filmul.................
N-am inteles de ce s-a intamplat asta tocmai asta seara cand totul decurgea perfect. In fine...senzatia...weird. Dar am ras tot restul drumului. M-am oprit doar cand am realizat ca sunt la gara, aproape de locul inchis al meu.Si am interactionat cu o alta persoana care a furat toata starea pe care n-o mai pot exprima acum si astfel... nu tin pasul cu gandurile asa ca zic pas.
Dar melodia...ea a fost totul asta seara.
She's always a woman to me

Acum e mai bine. M-am racorit. Am revenit. Sunt bine.

Cand mai uit...

Ti s-a intamplat vreodata ca dintr-o simpla clipire sa te poti desprinde de realitate, de real, de ceea ce te inconjoara si sa te transpui intr-un alt "univers" doar pentru ca iti doreai prea mult sa schimbi banalul in care te aflai?
Mie da...
Clipesc...si ma pierd. E atat de simplu si de eficient. Esti relaxat, implinit, cu zambetul pe buze, te simti euforic aproape ca atunci cand descoperi ca te-ai indragostit. Pare imposibil pentru ca-ti inchipui ca intr-o fractiune de secunda nu se pot aduna atatea stari, si mai ales sa le poti vizualiza atat de intens. Sau poate sunt doar eu un caz mai special...sau imi impun sa vad lucrurile alea si atunci chiar le vad. Habr n-am. Nici nu vreau sa incerc un raspuns. Damn, prea multe intrebari pe capul meu aiurea. Noroc ca nu uit sa mai clipesc si sa-mi vizualizez lumea mea mica si perfecta, insorita si iubitoare. Depaseste basmul. Poate ca e doar frumos pentru ca nu trebuie sa controlez starile pe care le intampin zi de zi ci pur si simplu am libertate neconditionata.
C'est magnifique!

Sah mat

Pe tabla cu patratele albe si negre unde piesele sunt asezate corect la locul lor, fiecare asteptandu-si mutarile, incerca sa pazeasca cat mai sigur regele suprem...Gandind strategic pentru a micsora numarul de piese al adversarului si de a incerca sa-l intimidezi cat sa nu mai poata fi atent la ceea ce face. Intrebare: Esti in stare sa vizualizezi atat mutarile tale cat si posibilele mutari ale celuilalt?

Asa e fiecare zi...o tabla de sah cu piese mici si dragute care se lasa purtate de voia jucatorului hotarat sa ia cele mai bune decizii pentru a invinge. La mine fiecare piesa de pe tabla isi are asocierea in realitate. Si astfel ma gandesc cat e necesar pentru mutarile cele mai potrivite. Singura mea problema e ca nu pot gandi si miscarile celuilalt. Unii pot fi atat de imprevizibili. Azi insa piesele mele danseaza pe o melodie lenta. Desi au pierdut o batalie, sunt pregatite in continuare sa se aseze la locul stabilit pentru a urma regulile, a invata strategiile si a castiga intr-un final razboiul.

Dar momentan odihniti-va voi pieselor. Meritati.

I screwed up....

big time....this time.I disappointed the most important person for me at this moment. I feel guily and something like pain in my chest. I don't want this to be over, I just want to fix that up if this person would let me or to hope...in a short time he will call and will say that this mad on me passed out. It's hard when not everything depends on you and I don't know how long this will take. Hope he will realize soon how much i'm sorry.

Hope I'm not gonna fall down

Dupa o pasa putin fortata de optimism, a trebuit sa vina si reversul. Astazi am avut una din cele mai triste zile din ultimile luni. M-am trezit mai singura si mai neputincioasa ca niciodata. Se pare ca pe nici o scara nu stau bine. Nu am scoala, bani, prieteni, dragoste. Sau poate se gasesc ele pe undeva dar stau ascunse de mine pe nu stiu ce motiv dar daca este asa ar fi bine sa iasa la lumina inainte sa ajung jos. Am in schimb emotii, temeri, cosmaruri si lacrimi din belsug. Dar toate au venit cu un lucru pe care mi-l doresc deci in cazul asta nu ar trebui sa le vad ca o povara nu?
Ok atunci. Dar totusi am transpirat, ma sufoc, nu am stare, simt nevoia sa socializez cat maii mult si scriu tuturor tot felul de balarii doar ca sa ma tina ocupata, mintea mi-e pierduta intre desen si sentimente, si am un pic de ura si un pic de dragoste si un pic de retinere si mai mult de deschidere si as vrea sa alerg pe un camp cu maci unde la capat sa ma astepte cineva cu o imbratisare. Eh...dar pentru asta sunt filmele.
Pentru un inceput de saptamana se anunta extrem de ingrozitoare si vreau sa scap de ea intr-un fel dar in alt fel nu vreau si sunt prinsa intre doi pereti din care nu am decat inainte si inapoi.
Dar ma mai gandesc...daca plec, la ce o sa duc dorul? Chiar asa nu a mai ramas nimeni care sa merite 250 de km parcursi? (iar apoi inca un val de lacrimi pe care cu greu il abtin).
(Linisteste-te, te asteapta un drum lung si anevoios si e cea mai mare decizie a ta, nu o da in bara, fa sa functioneze, tine-ti lacrimile pentru momentele in care vei avea nevoie sa te racoreasca, gandeste-te ca asta e doar inceputul. Nimanui nu-i pasa ce faci sau cum esti. Multi intreaba doar din curiozitate sau de o simpla conversatie in care tu te apuci sa te descarci cui nu-i pasa poate. Dar ma bucur ca existi tu blogule pentru ca nu stiu cat vor mai citi tampeniile mele in fereastra de mess, asa macar ramane la aprecierea lor daca vor sau nu.)
Cam astea sunt cateva cuvinte din mintea mea obosita, demoralizata, trista, neputincioasa, pesimista, intr-un final. Dar mai este putin si vine maine...

And still...

Carari ratacite. Eh na! Oricine are parte de ele mai devreme sau mai tarziu. Ar fi o incercare stupida sa incerci sa le descoperi mai devreme de timp crezand ca esti destul de increzator in tine incat sa le strabati cu bine. Aiurea. Niciodata nu se intampla asta. Le descoperi si nu stii cum sa ajungi mai repede pe pajistea fericita, un loc aratatand ca "Neverland". Dar te intrebi cate ape maloase, copaci uscati putrezind pe marginea drumului si animale fioroase spumegand doar la simplul miros al vointei cu care esti inzestrat sa iesi din acel infern?
Ce-ti trebuie?
Un motiv destul de intemeiat ca sa te zbati pentru propria ta viata pe care ti-o doresti sau altfel vei fi inveninat de imprejurimile raului in care te vei zbate pe veci luptandu-te cu propria-ti constiinta.
Si totusi...cand esti la un pas de acea lumina ce-ti simbolizeaza speranta, te opresti pentru a inspira si de a te intreba: "What else is there?".

Not anymore

Angel flying too close to the ground

"Not for the proud men apart from the raging moon I write on these spindrift pages,
Not for the towering dead with their nightingales and psalms,
But for the lovers, their arms round the griefs of the ages..."
Lipsesc atatea, s-au inlocuit atatea cu poveri grele, triste, negre...incat chinuit adaugi culori dar intunecimea pare sa le controleze pe celelalte. Lipsesc atatea zambete, atatia stropi calzi de vara sub care alergam inconstienti de problemele celor din jur, atatea povesti anoste care pareau basme prezente, atatea guri adunate la o ciocolata, atatea filme cu printese la care suspinam, atatea intalniri fugare pentru care iti doreai sa te trezesti urmatoarea zi, atatea lumanari suflate in care iti incredintai dorinta cea mare.
Timpul- inger viclean ce zbori aproape de noi, luandu-ne clipele copilaresti si aruncandu-ne problemele existentiale specifice celor 20 de ani. Ne momesti cu avantul libertatii, dar ne rapesti simplitatea fericirii.
In final, ramanem doar cu pareri de rau, frica, neincredere chiar si in cei apropiati, deziluzii,

Forgiveness

Atatea lacrimi, dureri sufletesti si sugrumari ale respiratiei, ganduri greoaie si miscari tremurate, crasnitul dintilor atunci cand te simti la capatul puterilor si neputinta inconjuratoare de care te izbesti, caruia organismul trebuie sa-i faca fata fara sa fie de vina. Atatea stari de repulsie fata de cei apropiati care platesc pentru cruzimea altora si priviri inundate care se pierd in neant. Atatea ascultari nedorite cauzate de sfortarea celor considerati mai trecuti prin viata si plecari ale capului in semn de predare. Atata raceala ce emana peretii dupa o ploaie rece de toamna si atatea cosmaruri care te obosesc dupa o noapte dormita.

Cate sacrificii...doar ca sa iasa soarele. Cate indurari. Cat zbucium.
In final, cu o ultima putere, zambesc si merg mai departe. Am iertat.

I'm lost...find me ...

Like i'm fallin'

Do you realize that sometimes i can't be just happy and that i need something or someone to make me laugh or sing or dance or just to make me feel good?

I can't imagine my life without happyness and I refuse to believe that all i want to have can loose in just a sec.What would you do to bring a smile to someone's face? Did you ever think about?

Today I'm not in that good mood that everybody knows.I had a little bit sadness but I don't know exactly why.Maybe is the winter without snow or the cold or the sun that is missing or just someone who cares how i feel.

You readder...Do you feel the same? Did you thought that is nobody who cares about you? I guess you did...and,before you know, your smile will disappear.But it's just for a moment.

We like that sad parts to last just for a second but why the happyness last a moment too.It's not fair.

Wondering...it's because of missing love?