BAH...da volumul mai tare!

Imagineaza-ti ca esti intr-un univers paralel.De acolo, cuvintele au cu totul alt sens.Lasa-ti imaginatia sa-ti joace feste.Fiecare parte din prezent provine din trecut si se reflecta spre viitor.
Vizualizeaza...

Stuff...from my mind...

luni, 2 august 2010

Hope I'm not gonna fall down

Dupa o pasa putin fortata de optimism, a trebuit sa vina si reversul. Astazi am avut una din cele mai triste zile din ultimile luni. M-am trezit mai singura si mai neputincioasa ca niciodata. Se pare ca pe nici o scara nu stau bine. Nu am scoala, bani, prieteni, dragoste. Sau poate se gasesc ele pe undeva dar stau ascunse de mine pe nu stiu ce motiv dar daca este asa ar fi bine sa iasa la lumina inainte sa ajung jos. Am in schimb emotii, temeri, cosmaruri si lacrimi din belsug. Dar toate au venit cu un lucru pe care mi-l doresc deci in cazul asta nu ar trebui sa le vad ca o povara nu?
Ok atunci. Dar totusi am transpirat, ma sufoc, nu am stare, simt nevoia sa socializez cat maii mult si scriu tuturor tot felul de balarii doar ca sa ma tina ocupata, mintea mi-e pierduta intre desen si sentimente, si am un pic de ura si un pic de dragoste si un pic de retinere si mai mult de deschidere si as vrea sa alerg pe un camp cu maci unde la capat sa ma astepte cineva cu o imbratisare. Eh...dar pentru asta sunt filmele.
Pentru un inceput de saptamana se anunta extrem de ingrozitoare si vreau sa scap de ea intr-un fel dar in alt fel nu vreau si sunt prinsa intre doi pereti din care nu am decat inainte si inapoi.
Dar ma mai gandesc...daca plec, la ce o sa duc dorul? Chiar asa nu a mai ramas nimeni care sa merite 250 de km parcursi? (iar apoi inca un val de lacrimi pe care cu greu il abtin).
(Linisteste-te, te asteapta un drum lung si anevoios si e cea mai mare decizie a ta, nu o da in bara, fa sa functioneze, tine-ti lacrimile pentru momentele in care vei avea nevoie sa te racoreasca, gandeste-te ca asta e doar inceputul. Nimanui nu-i pasa ce faci sau cum esti. Multi intreaba doar din curiozitate sau de o simpla conversatie in care tu te apuci sa te descarci cui nu-i pasa poate. Dar ma bucur ca existi tu blogule pentru ca nu stiu cat vor mai citi tampeniile mele in fereastra de mess, asa macar ramane la aprecierea lor daca vor sau nu.)
Cam astea sunt cateva cuvinte din mintea mea obosita, demoralizata, trista, neputincioasa, pesimista, intr-un final. Dar mai este putin si vine maine...

3 comentarii:

mircea spunea...

e trecator, sa nu-ti faci griji. avem nevoie de pacura sa pretuim delfinii

depresie spunea...

Orice drum, indiferent de lungimea lui, incepe cu un prim pas. Apoi este deja mai scurt. Sentimentele care te incearca nu sunt decit o dovada in plus ca existi, ca esti om si asta este ceva minunat. Conteaza sa ai sentimente!

joe spunea...

Eram sa-ti zic eu ceva! Futu-ti capul ala, ca daca te intreb eu ceva, sunt superficial, nu? Ca asa sunt baietii sau ca asa sunt baietii care nu insista sau sau... Din atatea miliarde de oameni, chiar crezi ca nu sunt destui empatici? Doare, dar fa diferenta, poate deschiderea asta te va mai calma.