Breaking ties

Gandesc multe...si simt multe in ultima vreme dar aparent nu vreau sa le expun aici, decat sa las o melodie pentru..."necunoscuti".

Socializand cu Luna

Aseara cand ma indreptam agale spre casa, privind cerul am vazut-o pe Luna. M-am gandit sa vorbesc putin cu ea. I-am zis: Hei Luna. Pari cam adormita. Si eu sunt la fel. Am avut o zi grea si lunga. Esti plina asta seara. Imi amintesti de multe. Scuze ca te-am trezit, vroiam doar sa-i spun cuiva oful meu. Oamenii mai simt nevoia sa faca asta si simt ca pot avea incredere in tine. M-am aratat destul de vesela avand in vedere ca nu stau prea bine psihic. Chiar daca cineva imi zicea ca stiu doar sa ma plang si-mi place sa fiu asa, se inseala. Lumea ma cunoaste plina de viata, razatoare si vioaie, nu deprimata, obosita si problematica. Dar pentru mine toate au avut o rezolvare buna, asa ca poate ar trebui doar sa astept putin ca apele sa se linisteasca. Tu ma poti sfatui in vreun fel? Imi cunosti destul de bine povestea. Am mai conversat noi cand am avut ocazia. Ce ar trebui sa fac? Toti cu care vorbesc imi dau sfaturi subiective. Parca se pun ei in situatii de genu' si incearca sa ma convinga ca anumite lucruri sunt bune sau rele pentru mine. Dar parca nu vreau asta. Ce vreau eu e incurcat tare. Si ma aflu intre multe carari. Pacat ca nu ma intelege cine trebuie. Tu ma intelegi nu-i asa? Dar esti ca mine. Singura. Fara stele in jur. Zambeste! Maine poate fi mai bine.

Asculta mai multe audio Muzica

Away...but closer

Vazusem intr-un film o replica care suna cam asa: "Uneori trebuie sa fii departe de persoana draga pentru a o aprecia si iubi mai mult". Eu din punctul meu de vedere pot spune ca intodeauna a functionat aceasta teorie, insa nu pot vorbi si-n numele persoanei caruia ar trebui sa-i fiu eu draga.
Eu in prezent cred ca sunt contienta de cat iubesc, dar oare celalalt este?
Stiu...pare o prostie sau doar un copriciu pt altcineva care citeste asta. Eu insa sunt de parere ca nu toate se rezolva prin discutii filozofice cu argumente cat mai solide. Nu este de ajuns sa intelegi. Trebuie sa simti. Sunt multe situatii in care inima dicteaza. Atunci e cazul sa inchizi ochii si sa te lasi purtat de soaptele interiorului tau. "Stiu ca par departe, insa sunt mai aproape decat realizezi", asta spune inima mea.
"Sans toi, les emotions d'aujourd'hui ne seraient que le peau morte des emotions d'autre fois".

Il m'aime...pas du tout...

Un fior apoi totul mort...Cata cruzime.

Privindu-l, astepti sa-i explodeze sufletul de emotie...Si totusi...
Hm...Cat sa mai vreau...Nu-i suficient?
Dar am realizat, o prezenta fizica nu-i de ajuns, chiar daca datorita ei esti cum esti.
Visele se nasc odata cu realitatea ce graviteaza salbatic.
Naivitate izbitoare ce dori cand lovesti in plina zi calduroasa, te certi cu sentimentul solitar ce-ti innoreaza sufletul.
O abtinere descatusata ce-mi sopteste "Taci si asteapta"...Cat cumpat pentru o teama de a pronunta cateva cuvinte adesea considerate aruncate in vant...Tristete surda, purtari macabre, vorbe insipide...Ce balamuc!

Yann Tiersen-L'Absente

Iubita copilarie

Dagga feat. Catalin - Cum am crescut
Asculta mai multe audio Muzica »
Mi-am gasit pozele...pozele de acum multi ani,pozele in care eu eram o mogaldeata de copil caruia fiecare in parte care trecea si ma observa isi spunea probabil in gand:"Vai,ce scumpa e!" asa cum procedez si eu acum cand observ copii mici dupa care ma topesc, fiindu-mi dor dupa acele vremuri in care eram plimbata cu caruciorul si cand mancam "gogosi" de pamant dorindu-mi sa am o viata de adulta si in care lumea sa ma ia in seama.Acum traiesc acele dorinte si ghici ce...FUCK THEM!
Sunt insipide,adesea fara veselie si findu-mi frica de viitorul fragil si intunecat care inca ma asteapta,fiindca asta e doar o parte inca draguta.
Eh,si uite asa...razand la poze si amintindu-mi chjiar si replicile utilizate atunci,poezioara spusa in fata parintilor care isi doresc sa opreasca acea clipa admirandu-si plodul.
Priveam cu nostalgie...o lacrima mi se prelinse pe fata.Mi-e dor.
Ma intreb daca as face lucrurile altfel daca s-ar putea da timpul inapoi.Nu cred.Mi-a placut,cu mici regrete,cam tot.Ma simteam fericita, la vremea aceea,in inconstienta mea inocenta.
Un ecou imi suna si acum in cap cum spunea mama:"Of, ce repede au trecut anii aia!"
Realizez...si vreau sa ma bucur de acest prezent pentru ca asa voi plange si dupa el peste cativa ani.Acum am aptitudinea de a profita de fiecare clipa a tineretii mele ramasa.