Unsafe sex is like bungee jumping

Ultima mea teorie descoperita intr-o seara cand eram perfect constienta, tine de sex. De fapt de un aminit tip de sex. Acela neprotejat.

Chiar vazusem la televizor un reportaj cu niste tarani care erau intrebati daca stiu ce este un prezervativ. Nu aveau nicio idee bineinteles. Apoi a venit si raspunsul meu la intrebarea:"De ce fac oamenii aia atatia copii cand traiesc intr-un bordei cu alte 10 suflete flamande?" Well i guess that's the answer.
Si uite asa...majoritatea spun ca placerea e dubla atunci cand faci sex neprotejat. Iar apoi m-am gandit ca undeva, are si adrenalina rolul ei. E o teorie gandita pentru oameni civilizati, tineri in general carora un copil le-ar fi o adevarata problema.
So...e fun. Iti testezi limitele. Traiesti suspansul pana la punctul forte. Nu te blazezi stiind ca oricum e un ajutor acolo care te tine departe de problema "sarcina". Te arunci pur si simplu in gol. Ca bungee jumping fara coarda. Dar sa ma gandesc ca ai ateriza undeva pe moale, nu vreau sa creez o imagine deranjanta. Deci in timpul caderii, simti gravitatia care te atrage spre pamant, simt ca te apropi c u pasi repezi dar tu totusi te gandesti la alte lucruri, cum ar fi vantul care iti flutura pletele sau golul din stomac care ti se creaza sau peisajul care se face din ce in ce mai mare odata cu picajul. La sfarsit stiind ca ai trait asemenea stari, esti bucuros sa stii ca exista doar salteaua moale care te salveaza. Sau vreo apa oarecum adanca si calduta.
Concluzie: sexul neprotejat este mai eficient si datorita adrenalinei prezenta langa tine in pat.

Partile dragostei

Discutam cu cineva diverse teorii pro si contra ale dragostei. Am realizat ca, la fel ca orice stare, dragostea respecta si ea anumite parti.
Prima e contactul vizual urmat de o simpla atractie fizica, neluata in seama de cele mai multe ori.
A2a- realizarea acelei atractii pentru acea persoana.
A3a- stangacia cu care trateaza fiecare o banala intalnire, discutii care devin mai secretoase si deci mai seci.
A4a- cea in care unul dintre ei face primul pas spre un contact fizic direct.
A5a- constientizarea ca lucrurile au luat o alta intorsatura decat cea de amicitie nevinovata.
A6a- indecizia stabilirii relatiei, de amicitie sau amoroasa.
A7a- incercarea de a tine o relatie amoroasa
A8a- realizarea diferentelor de personalitate dintre cei doi si asteptarile supraestimate
A9a- incoltirea gandului ca era mai bine daca ramaneau la stadiul de amici.
A10a- realizarea greselilor facute de-a lungul timpului
A11a- dorinta de a imbunatati ceva
A12a- acceptarea finalului
A13a- transformarea in straini din prieteni foarte buni
A14a- pastrarea catorva amintiri care se vor estompa odata cu noul venit.
Si probabil ar mai fi si altele...dar nu le mai gandesc eu acum. Cert este ca, daca ai un prieten bun tine-l de prieten, pentru ca altfel, dupa ce se strica armonia, il poti pierde definitiv. Iar prieteni nu se gasesc pe toate drumurile. Trist dar adevarat.

You took me to the magic of the moment

Postul asta ii este dedicat unui personaj care, desi il cunosteam de destula vreme, in ultima perioada mi-a ajuns si mai mult la suflet. Am petrecut mai mult timp impreuna si mi-a fost alaturi in momentele rastriste.

Astazi insa m-am simtit ca si cum orice grija ar fi disparut si existam doar eu si el pe o plaja dansand odata cu marea. Mi-l imaginam in alta ipostaza, il vedeam un baiat care merita sa aiba parte de toata fericirea, pentru ca o si ofera altora. Ma simteam ca un copil iesit in parc dupa ce o saptamana intreaga a fost pedepsit in casa. Imi afundam mainile in parul lui carliontat. Ma relaxa. Il adoram. Incercam sa-i gasesc defecte, mi se parea prea frumos ca sa fie adevarat. Orice strop de energie descarcat din el se transmitea la mine. Ma incanta si ma facea sa ma simt vie si intangibila. Cu toate ca briza marii era racoritoare, ma bucuram sa gasesc caldura lui sufleteasca atunci cand il imbratisam. Am realizat...este un baiat care merita respectat in orice clipa si care tinde dupa la fel de multa afectiune ca si mine. Ii multumesc pentru tot.

How to train your dragon

Din seria filme de animatie, ultima pelicula e cat se poate draguta prin tema neobisnuita. Ruleaza zilele astea in cinema si astazi mi-a venit si mie randul sa-l urmaeresc la cineva acasa. Am fost foarte incantata sa aud ca urmarim acel film pentru ca si compania a fost pe masura.
Deci sfatuiesc pe oricine sa se uite. Animatiile merita vazute intodeauna. Au mesaje puternice dincolo de toate mascarelile.

Conversatie telefonica

In timp ce mergeam spre casa asta seara, in spatele meu un preasmecher barbat vorbea la telefon cu cineva. Si povestea de o intamplare din viata lui cam asa:
- Bai ca sa vezi cum am mostenit eu doua case si doua terenuri. Am facut-o pe o baba sa se indragosteasca de mine si tot asteptam sa moara si nu mai murea. In loc sa strang o carne tare si frageda in brate, o strangeam pe zbarcitura asta. Mai trebuia sa-i spun c-o si iubesc. "Te iubesc ingerasul meu" asa ii spuneam. A dracu' hoasca. Cand a murit, a trebuit sa ma dau cu capu' de toti peretii acolo ca sa par afectat. Mai bine c-a murit dracu' am scapat de o grija. Mai vroiau s-o tina dezgropata si nu stiu cate zile. Ingropati-o dracu' mai repede ca se si impute. Lumea care se ujita spunea:
-Bietul baiat a ramas fara mama.
- Nu era masa, era nevasta-sa.
Mai departe nu am mai auzit fiindca drumurile noastre s-au despartit. Oricum, ciudat ce face lumea in vremuri de criza si nu numai.

"Incalcitura" de ganduri transpuse prin alte replici

Nicole : Life is making mistakes.
Millo: And death is wishing you had made more.
Nicole: Huh?!
Millo: Yeah, is made that up.
Nicole: Look at you Millo boy. Well then...here is for our fat ugly mistake.
Millo: The kind that knocked you on the ass.
Nicole: And make you wanna do all over again.
Millo: What do you mean?
Nicole: Well I...wait wait...what are you talking about?
Millo: You just...you just said you made a mistake.
Nicole: I did.
Millo: So we...we agree.
Nicole: So did you.
Millo: Yeah.So we both made a mistake.
Nicole: I getting married.
Millo: Look at that! Me getting divorced. Hei! You know what? I screwed up.I screwed up and I'm...I'm sorry.
Nicole: Sometimes I...sometimes I really think it was all me.
Millo: This is crazy.
Nicole: I know.
Millo: But i kind...i kindda miss it.
Nicole: What?
Millo: This...us...you know, you.
Nicole: But you don't even like me.
Millo: You kidding me? Of course i like you.
Standing a few seconds starring each other
Millo: What are you thinkin' about?
Nicole: Nothing.
Millo: Liar.
Nicole: That's the nicest thing you said to me all weekend.
And the door is closed then.

1 mai...e mai frumos cu Vita de vie

"Vita e in oras asta seara...doar pentru voi
E pregatita sa intre pe sfoara in haine noi."
Mai bine spus cu un album nou pe care eu abia astept sa-l savurez live din primul rand.
Eram destul de sceptica in privinta 1 mai-ului de anul acesta, nu aveam asteptari prea mari pana asta seara cand m-am gandit sa caut putin pe net ce se mai organizeaza prin Costinesti, la Obelisc. Dupa cateva secunde in care am citit cateva trupe mai mult sau mai putin ok, Vita de vie mi-a aparut pe retina si instantaneu am sarit in sus de fericire. Nu pot sa spun decat ca numar clipele pana o sa vina momentul in care o sa ma destrabalez pe muzica lor. \m/

A perfect stranger

Well se pare ca a trecut ceva vreme de cand nu am mai fost atat de atrasa de o persoana complet necunoscuta. Si sincer nu-mi pot explica de ce, doar ochii imi vad la fel de bine dar probabil sunt destul de rari cei care ies in evidenta cu adevarat.
Pe acest personaj pe care l-am remarcat intr-un bar nu am putut afla nici macar numele. Ma intriga fiindca nici macar nu pot sa il presupun care i s-ar potrivi. Dar totusi o sa-l denumesc Razvan pentru ca e numele meu preferat.
I-am cerut un foc si atunci cand a raspuns "Desigur" deja simteam un fior care ma indemna sa ma asez langa el si sa vorbesc mai multe. Statea in fata mea si il puteam admira in voie. Am si profitat de asta. Se pare ca s-au intersectat cateva priviri. Era focos si privea patrunzator. Era genul care te atragea doar dintr-o privire. Ma facea sa-mi imaginez conversatii posibile pe care le-as purta, incercam sa-mi imaginez ce fel de persoana este. Poate daca as fi aflat s-ar fi dus tot farmecul.
Stiu doar ca mi-a imbunatatit ziua si mi-a lasat o aroma placuta, ca si cum as fi gustat din ciocolata mea preferata.
Nu prea am cuvinte la cum pot exprima stare si sentimentul ce mi l-a creat. Eram dezamagita cand l-am vazut ridicandu-se ca sa plece. Imi tot comandam de baut doar ca sa-l mai pot privi. De parca eram la un show de striptease unde plateam pentru dansatorul preferat.
Mi-l imaginam in prea multe feluri, dar sunt secretoasa si le tin pentru mine pentru ca unele din ele sunt neortodoxe :))
Dar pot spune urland ca azi m-am indragostit.

Pe ploaie...pentru ploaie

Nu mai ascultasem de mult Taxi si seara asta parea potrivita (unde a si plouat putin) pentru niste melodii de la ei. Asa ca mi-am gasit printre altele, melodia mea preferata de la ei. Si intre timp, melodia a reusit sa-mi aduca putinul talet pentru a mazgali o schita rapida, asa de incalzire.

It's a good start in something. Rain makes the difference

Optimism tampit

OPTIMÍSM s.n. Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor.

Momentan o sa incerc sa-mi strofoc creierii ca sa obtin cateva ganduri optimiste special pentru a mi se intoarce ca un bumerang favorabilul, cam asa cum scrie la carte. Si da, unele dintre ele exista inevitabil si fara prea mult efort intelectual, dar nu fac parte din aria lucrurilor pe care le urmaresc eu in aceste clipe. E adevarat...am doar 20 de ani, am un viitor in fata, cu mici imbunatatiri de comportament si cu dorinta de a realiza ceva maret intr-un viitor apropiat. Dar sunt lucruri discutabile. Peste ceva vreme o sa am un an in plus, poate ma voi preschimba intr-o persoana mai rea decat sunt si poate ca viitorul ala apropiat si maret pare tot mai departe.
Dar ramanand in cercul optimismului (ca mi se intampla mereu ca intr-un gand optimist sa vad si opusul), toata chestia asta cu energiile pozitive care ti se intorc si astfel o sa fii mai fericit, cred ca e doar o teorie pentru cei care sunt pieduti intr-o lume prea cruda si-n care sunt dezamagiti tot mai des si raman cu ultima speranta ca, pe undeva departe, o energie pozitiva i se va intoarce si ii va schimba viata. Va deveni automat mai increzator in sine si va incerca aceasta teorie tot mai des, astfel ca se va transforma intr-un optimist convins.
Ok.Lucrurile astea cer timp. Treebuie sa-ti antrenezi gandirea doar spre pozitivitate iar apoi sa fii rabdator sa astepti sa se intample minunea, iar apoi multumit, o sa tot incerci pana cand bumerangul se piede si atunci enervat sa tot astepti ca prostul, te alaturi iar pesimismului.
Asa ca...let's have some happy thoughts si apoi vedem noi cat trebuie sa asteptam ca prostii sa se realizeze miracolul.

Le promenade

O zi de mijloc de aprilie care parea ca imbratiseaza cu drag venirea verii. La inceput pari ca te bucuri de asta, dar apoi gandindu-te ca o sa respiri praful ala uscat si canicular, plin de bacterii si insuportabil, incepi sa te bucuri ca este doar 18 aprilie. Astfel i-am facut o vizita falezei si dupa multimea de oameni prezenta, se pare ca nu numai eu ma gandisem sa ma bucur de caldura nu foarte calduroasa. Compania a fost ideala. Vantul adia usor si razele soarelui patrundeau usor prin ochelari, iar sub talpi, scoicile pocneau de parca ti-ar fi urat un bun venit.
Mi-am dat seama cate amintiri aduna un petec de plaja. Cred ca mai multe decat toti stropii care ar alcatui marea. Apoi m-am gandit. Toata multimea asta de oameni vine pentru a-si revedea aminitirile? Daca nu, atunci sigur vor sa creeze unele noi.
Mi-am amintit ca am si eu o amintire de "good luck" pe care trebuie s-o ingrop in nisip intr-un loc special unde s-o privesc crescand.
Am uitat sa anunt marea ca in curand o voi imbratisa, dar poate vor mai fi ocazii si atunci o voi anunta, ca nu cumva sa se supere.
Acum las imaginatia sa se joace pe melodia asta care ma duce departe.

My dream become my nightmare

Am avut cateva zile linistite aparent...de ochii lumii. Fierbeam in sinea mea si mintea lucra la un nivel la care nu am mai testat-o de mult. Dar nu mai pot. Astazi, incercand sa ma relaxez, mi-a venit in minte un moment care m-a infuriat la maxim. M-am simtit si mai proasta acum decat ma simteam la acel moment. Simt nevoia sa ma descarc pe obiecte, sa arunc ceva in cineva, sa alerg de nebuna chiar si in frig si la asemenea ora, sa urlu, sa ...nu mai stiu, ca atatea s-au adunat ca explodez si mi-e tare mila de prima persoana care o sa ma intalneasca asa.
"Nu merita sa te chinui pentru cineva care nu te apreciaza", mi s-a spus. True that. Dar m-am acuzat atat de mult pe mine incat am pierdut din vedere ca lui tocmai asta ii convenea.
La ce dracu' atata timp pierdut pe un teatru ieftin si pe niste lacrimi de crocodil cand se putea simplu sa spuna:" Stii cand iti repetam ca te-ai intalnit numai cu dobitoci si eu iti spuneam ca sunt diferit? Guess what? Eu sunt primul pe acea lista acum.Uraste-ma ca faci bine."
Who gives a shit pe toate aberatiile pe care le aud de la fiecare in parte. Parca as fi la un magazin de caini si toti sunt dragalasi ca sa te faca sa alegi unul si cand ajungi cu el acasa te trezesti ca te musca si asta si dupa ce l-ai ingrijit.
Oamenii chiar nu merita pic de incredere, afectiune si respect. Sunt toti niste lepre care se hranesc cu bunatatea ta iar apoi te abandoneaza dupa ce te-au stors de resurse.
I fucking hate them and i'm so fucking mad x(
Dar...
"Every passing minute is a another chance to turn it all around."

Paralizie

"My dreams are now cruel jokes."

M-am trezit ca nu mai simt nimic,
Nici iubire, ura sau speranta.
Au disparut amintiri, rasete, bucurie.
Au disparut personajele de pe scena,
A disparut vointa si increderea,
S-a pierdut scanteia dragostei,
S-a ratacit naluca ce o iubeam,
A fugit grija fata de lucrurile marunte,
S-a risipit pasiunea in neant,
S-a transformat apropierea in departare,
S-a preschimbat increderea in gelozie,
A secat candoarea acelei imbratisari,
S-a dus dorul unei revederi rapide,
S-a macinat tot interiorul...e gol
Si simt doar o durere surda.
Vestea buna: sunt paralizata, nu moarta.

Take a bow

M-am trezit in aceasta dimineata cu o durere prea mare in stomac incat si mancarea se duce mai greu. E patetic. Am inceput sa traiesc cu pastile cu calciu doar pentruj a ma putea deplasa. Desenele imi sunt seci si cu toata combinatia de culori calde ele par tot sterse.
Nu-mi pot intelege un lucru. Am stat atata si am reflectat cred ca la fiecare secunda din cele 10 luni de relatie, dar nu-mi vad greseala mea fatala pentru care personajul m-a mintit in asa hal incat a incalcat unicul lucru pe care il urasc: sa ma ia de proasta fara sa se obesrve pe fata lui pic de resentiment, pic de parere de rau, pic de bunavointa cum ca il iubeam cu toate acestea.
Am devenit o persoana mai buna dar nu pot spune ca este meritul lui. El doar mi-a adus cateva kg in minus. As fi vrut ca in acest moment sa alerg spre primul tip si dracu' stie ce i-as face. Si stiu ca asa voi face chiar daca stiu ca mai mult rau imi va face, il voi vedea prin altcineva si atunci probabil as sfarsi sugrumand un om fara vina sau as fugi in graba ascunzandu-ma in casa ca o ciudata care stie ca si ceilalati o vad asa.
Nu merita sa alergi pentru nimeni, as spune acum. Voi deveni o frustrata care va rani fiecare tip care imi pica fiindu-mi frica sa ma mai apropii?
Sper ca Monsieur Monstre e multumit de realizarile lui si ca s-au implinit exact cum se astepta pentru ca mereu a avut impresia ca poate intui viitorul. Cel putin al altora, daca cu al lui nu poate fi asa obiectiv.
Iti dedic o piesa Monsieur Monstre pentru ca "you deserve an award for the role that you play" si ma inclin pentru viitorul sigur pe care ti l-ai stabilit. Te-am pupat!

Desen de stare

Pentru ca am facut o pauza de desenat care m-a condus la o amortire a imaginatiei si daruirii, a trebui sa o iau incet-incet si astfel am schitat aceasta chestie care e oarecum reprezentativa pentru starea mea din aceste zile. Macar nu mi-am pierdut din dorinta de a crea.

It's too late...or not?

Am fost acuzata adeseori ca ma blazez, ca sunt atat de comoda incat nu vreau sa ma implic in lucruri care cred ca ma depasesc si totusi am ajuns in acest punct in care cred ca fiecare problema, oricat de dificila ar fi, poate fi rezolvata. "Este prea tarziu" mi s-a spus. Cum sa fie prea tarziu?

Am doar 20 de ani si o intreaga viziune asupra lumii, abia am inceput sa deschid ochii si sa constientizez cat de cat ceea ce ma inconjoara si tot ceea ce vreau...cum ar putea fi prea tarziu?
Ce ar trebui sa fac ca acel tarziu sa fie totusi devreme?
Am trait o seara neobisnuita ieri, cu pareri de rau, lacrimi, asteptari, sperante, tipete, dezamagiri, repulsie, minciuni, superficialitate, negatii, depresii, injosiri dar si lucruri frumoase: noapte, plaja, artificii si un personaj la care inca tin fara sa vreau, care a facut un lucru bun si doua rele, pe care le-a urmat dupa relele facute de mine.
Ma vedeam in atatea moduri incat nicio oglinda nu-mi le putea arata. Am inteles unele lucruri, iar altele mi-au ramas confuze. Un lucru s-a schimbat. Lacrimile mele s-au imputinat iar orele de somn s-au inmultit.
Doar speranta mi-e la fel de vie. Ma bucur.

Las melodia sa vorbeasca

Am ascultat melodia asta ceva mai tarziu decat starea pe care o avea prietenul meu la momentul respectiv...care parea ca simte la fel ca si mine acum. Roata se intoarce :(

Un basm incheiat altfel

A fost odata...suna trist cand iti evaluezi prezentul, dar gandindu-te atunci cand incepe povestea pe care o astepti nerabdator si suspinand la fiecare scena emotionanta, te bucuri pentru ceea ce-ai trait.
Alors...une jour triste pour moi aujourd'hui. Poate una dintr-un sir lung de intamplari avute in ultimul an, as putea spune, primita intr-o zi fara insemnatate aparte si de o persoana ce insemna cel mai mult. Dar ce pacat...se prea poate sa nu fii reusit sa oglindesc acest amor propriu. Pana si printii au reusit sa omoare balauri uriasi in incercarea de a salva princesa.
Dupa o desfasurare a actiunii la care cititorii ar suspina, acum a venit randul meu sa suspin din turnul cel inalt in asteptarea salvarii, chiar daca presimtirea mea schimba firul povestii, printul meu fiind infrant intr-o batalie, iar asteptarea mea se va intinde la infinit. Amagire.
Si uite asa basmul meu se incheie fara finalul repetitiv:"Si au trait pana la adanci batranesti."

Agonie si extaz

Citesc...citesc cuvinte...cuvinte ce candva reprezentau sentimente...sentimente traite si exprimate de o naluca, care s-a schimbat fara sa-mi dau seama...iar acum a transformat totul in nimic.
Citesc amintiri pe un site abandonat la fel ca starile din el.
Citesc frumosul ce acum lipseste. Dar macar exista undeva uitat de altii, dar nu si de mine.
Recitesc trecutul.
Am realizat...acum rolurile s-au inversat.

"Nu exista intarziere la iesire, exista doar un suflet pierdut, ce intinde mana si asteapta sa o prinzi si sa nu ii mai dai drumul."

Nu intodeauna e soare

I know! Un nou motivpentru unii ca sa zica:"Damn!Ce trista e fata asta" Eu as fi spus mai degraba:"Hei!Exista zile bune si zile rele." Astazi de exemplu le-am avut pe ambele. Dupa o dimineata ploioasa, ceva mai tarziu s-a mai linistit si s-a luminat, exact cum a fost de fapt si ziua mea. O zi perfecta,amuzanta si putin ametitoare dupa caveva pahare de vin dar totul era exact cum trebuie.Dar, the not fun part a fost aceea cand am ramas surprinsa de anumite reactii pe care nu as fi vrut sa continue asa ca am fugit de ele. Nu stiu daca se numeste lasitate, dar stiu doar ca am doar alte asteptari si nu se potrivesc cu realitatea. Shit happens. Se pare ca a fost de vina soarele care s-a dus la culcare si a uitat sa ma anunte ca ceva neasteptat o sa se intample si voi mai adauga ceva pe lista mea de lucruri pe care le urasc.
Deci sper sa fie soare maine.