O zi de mijloc de aprilie care parea ca imbratiseaza cu drag venirea verii. La inceput pari ca te bucuri de asta, dar apoi gandindu-te ca o sa respiri praful ala uscat si canicular, plin de bacterii si insuportabil, incepi sa te bucuri ca este doar 18 aprilie. Astfel i-am facut o vizita falezei si dupa multimea de oameni prezenta, se pare ca nu numai eu ma gandisem sa ma bucur de caldura nu foarte calduroasa. Compania a fost ideala. Vantul adia usor si razele soarelui patrundeau usor prin ochelari, iar sub talpi, scoicile pocneau de parca ti-ar fi urat un bun venit.
Mi-am dat seama cate amintiri aduna un petec de plaja. Cred ca mai multe decat toti stropii care ar alcatui marea. Apoi m-am gandit. Toata multimea asta de oameni vine pentru a-si revedea aminitirile? Daca nu, atunci sigur vor sa creeze unele noi.
Mi-am amintit ca am si eu o amintire de "good luck" pe care trebuie s-o ingrop in nisip intr-un loc special unde s-o privesc crescand.
Am uitat sa anunt marea ca in curand o voi imbratisa, dar poate vor mai fi ocazii si atunci o voi anunta, ca nu cumva sa se supere.
Acum las imaginatia sa se joace pe melodia asta care ma duce departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu