Am fost acuzata adeseori ca ma blazez, ca sunt atat de comoda incat nu vreau sa ma implic in lucruri care cred ca ma depasesc si totusi am ajuns in acest punct in care cred ca fiecare problema, oricat de dificila ar fi, poate fi rezolvata. "Este prea tarziu" mi s-a spus. Cum sa fie prea tarziu?
Am doar 20 de ani si o intreaga viziune asupra lumii, abia am inceput sa deschid ochii si sa constientizez cat de cat ceea ce ma inconjoara si tot ceea ce vreau...cum ar putea fi prea tarziu?
Ce ar trebui sa fac ca acel tarziu sa fie totusi devreme?
Am trait o seara neobisnuita ieri, cu pareri de rau, lacrimi, asteptari, sperante, tipete, dezamagiri, repulsie, minciuni, superficialitate, negatii, depresii, injosiri dar si lucruri frumoase: noapte, plaja, artificii si un personaj la care inca tin fara sa vreau, care a facut un lucru bun si doua rele, pe care le-a urmat dupa relele facute de mine.
Ma vedeam in atatea moduri incat nicio oglinda nu-mi le putea arata. Am inteles unele lucruri, iar altele mi-au ramas confuze. Un lucru s-a schimbat. Lacrimile mele s-au imputinat iar orele de somn s-au inmultit.
Doar speranta mi-e la fel de vie. Ma bucur.
Ce ar trebui sa fac ca acel tarziu sa fie totusi devreme?
Am trait o seara neobisnuita ieri, cu pareri de rau, lacrimi, asteptari, sperante, tipete, dezamagiri, repulsie, minciuni, superficialitate, negatii, depresii, injosiri dar si lucruri frumoase: noapte, plaja, artificii si un personaj la care inca tin fara sa vreau, care a facut un lucru bun si doua rele, pe care le-a urmat dupa relele facute de mine.
Ma vedeam in atatea moduri incat nicio oglinda nu-mi le putea arata. Am inteles unele lucruri, iar altele mi-au ramas confuze. Un lucru s-a schimbat. Lacrimile mele s-au imputinat iar orele de somn s-au inmultit.
Doar speranta mi-e la fel de vie. Ma bucur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu