What's done is done

Oricate variante de raspuns ai cauta la anumite probleme care te aduc intr-un amumit stadiu, realizezi ca tot ce mai conteaza e prezentul si prima parte a viitorului tau. Strict. Plat. Fara curbe sau linii frante ca in desen. Discutand cu cineva care vroia sa-si exprime doar un punct de vedere, mi-a reamintit scopurile mele exacte. Lumea din jur e meschina si egoista. Are rost sa mai fiu si eu? Daca voi fi si eu la fel imi va fi mai bine? Am fost destul asa, oare cat de mult ma pot bucura de asta? Oricum ar fi, in orice ordine le-as pune, multe au fost facute si nu mai pot fi sterse. Se scrie un nou capitol. Doar eu se pare. Urasc singuratatea si sa ma lupt cu ea. Sunt dependenta de oamenii care imi ofera o anumita stabilitate prihica. Pacat ca se gasesc putini asa. Acum prezentul meu. Let's see. Nu e prea roz. Sa zicem ca inca nu ma plang. Sper nici ca n-o fac. De vreme ce nu ma mai tine nimic in acest oras, banuiesc ca schimbarea de peisaj va fi una de bun augur. Si asa cum ii spuneam cuiva de la telefon, imi voi lua cea mai draga fiinta ramasa, Sophie si impreuna vom deschide bine ochii la ce va urma in viitor, sperand ca voi face cat mai putine greseli pentru a nu'mi repeta la infinit ca ce e facut e facut. Au totusi si astea o limita. Exista oameni care sper ca imi vor oferi noi sanse si ma vor cunoaste in alte moduri decat au facut-o cei de pana acum. Desi nu vreau sa fiu falsa cu mine insami spunandu-mi ca nu-mi pare rau pentru ce las in urma aici, dar trebuie sa vada si ei asta. Si asta s-ar putea sa mai dureze. Dar cand va ciocani la usa, voi zambi si ma voi purta ca si cum nimic nu s-a intamplat. Sunt putin intepenita dar totusi...
Erase the past, embrace the future.

Socializand cu Luna

Aseara cand ma indreptam agale spre casa, privind cerul am vazut-o pe Luna. M-am gandit sa vorbesc putin cu ea. I-am zis: Hei Luna. Pari cam adormita. Si eu sunt la fel. Am avut o zi grea si lunga. Esti plina asta seara. Imi amintesti de multe. Scuze ca te-am trezit, vroiam doar sa-i spun cuiva oful meu. Oamenii mai simt nevoia sa faca asta si simt ca pot avea incredere in tine. M-am aratat destul de vesela avand in vedere ca nu stau prea bine psihic. Chiar daca cineva imi zicea ca stiu doar sa ma plang si-mi place sa fiu asa, se inseala. Lumea ma cunoaste plina de viata, razatoare si vioaie, nu deprimata, obosita si problematica. Dar pentru mine toate au avut o rezolvare buna, asa ca poate ar trebui doar sa astept putin ca apele sa se linisteasca. Tu ma poti sfatui in vreun fel? Imi cunosti destul de bine povestea. Am mai conversat noi cand am avut ocazia. Ce ar trebui sa fac? Toti cu care vorbesc imi dau sfaturi subiective. Parca se pun ei in situatii de genu' si incearca sa ma convinga ca anumite lucruri sunt bune sau rele pentru mine. Dar parca nu vreau asta. Ce vreau eu e incurcat tare. Si ma aflu intre multe carari. Pacat ca nu ma intelege cine trebuie. Tu ma intelegi nu-i asa? Dar esti ca mine. Singura. Fara stele in jur. Zambeste! Maine poate fi mai bine.

Asculta mai multe audio Muzica

Closer and closer

Am clipit si apoi brusc am realizat timpul trecut si teama pentru cel ce a ramas. Se apropie poate cel mai important moment din viata mea. O sa-mi amintesc marea din Constanta si voi fugi la ea de fiecare data cand voi avea ocazia. Ea nu se schimba comparativ cu oamenii care se schimba langa tine dar minte la departare, dar macar las niste caractere inghetate in mintea mea de cand mi-erau dragi cu speranta ca le voi regasi oriunde voi ajunge. Imi urez succes pentru ca sunt singura care o poate spune din toata inima.

17 iulie

S-a terminat... un an de certuri, neintelegeri, nepotriviri, neimpliniri, nelinisti, momente in care m-am simtit nedorita, neimportanta pentru o persoana pentru care credeam ca o cunosc. Am realizat azi cand totul a incetat intre noi. De fel am senzatia ca acest lucru se va repara, dar acum tristetea mea e mai mare stiind ca asta nu se va mai intampla. De ce as mai fi vrut oare daca tot aveam atatea plangeri?
E simplu. Exista un farmec, Poate din greseala m-am lasat prea purtata de el. Personajul a incetat sa mai fie deschis cu sentimentele asa ca pur si simplu m-am trezit stand langa un strain. Si totusi mult l-am mai iubit. Vreau sa nu uite asta in ciudat tampeniilor spuse sau facute in momentele tensionate. Cu dramatismul de rigoare ii voi transmite pe aceasta cale: Au revoir mon amour!

Chiar daca....

...TVA-ul a crescut la 24% iar salariile au scazut
...lucrez intr-un loc cate 14 ore iar la sfarsit ma voi trezi cu 3 banuti in buzunar
...de cateva zile ploua in fiecare dimineata, trezindu-ma cu atmosfera aceea deprimanta
...dragostea nu-ti rezerva cele mai frumoase amintiri de povestit nepotilor
...lumea s-a facut mai egoista si fara de incredere chiar si in cei apropiati
...timpul trece mult prea repede trezindu-ma cu unele schimbari prea majore pentru ca mintea mea sa le poata percepe normal
...culorile si muzica nu optimizeaza mereu atmosfera
...telefonul nu mai suna voios decat cu diverse treburi personale
...timpul mi s-a concentrat mai mult asupra gandurilor meschine
...viata nu inseamna numai distractii ci si indatoriri serioase si decizii importante
...am fugit de responsabilitati fiindu-mi frica sa nu ma dezamagesc pe mine insami
...banii sunt putini si nevoile prea mari
...vreau sa realizez prea multe si nu stiu carui lucru sa-i acord intaietate
...azi e luni si o noua saptamana mi se arata curioasa sa aflu ce s-o mai intampla
Chiar daca fiecare cuvant e scris dupa ultimile saptamani de cand nu m-am mai "spovedit" aici, eu tot nu am uitat sa zambesc spre soare si sa-mi inchipui ca voi fi a doua dupa el.