Incubus - wish you were here
Odata cu venirea primaverii,cu atmosfera mai calda si cu aparitia copacilor infloriti,am inceput sa simt si eu nevoia de afectiunea unei persoane dragi.O persoana care sa ma faca sa-mi pierd capul si sa nu-mi doresc sa mi-l recapat,sa mor de nerabdare sa vina urmatoarea zi doar ca sa stau cu el pe o banca in parc macar 10 minute,sa il vad doar pe el fara sa-l compar cu altcineva...ce mai...sa fiu intr-un asemenea extaz incat sa pierd notiunea timpului.
Nu ma pot plange ca nu am intalniri cu diversi baieti si nu am discutii interesante sau hazlii cu fiecare din ei,sau priviri subtile care sa-mi dea de gol gandurile ascunse,pentru ca astea au tot fost vacanta asta din abundenta.
Dar mereu apare o problema...Constat ca nu de asta am nevoie,nu asta imi doresc.Exista o lipsa peste care nu prea pot sa trec.Altii si-ar pune intrebarea:"Iesi la plimbari,te simti bine,cunosti oameni noi.Ce vrei mai mult?".Asta e...nu vreau sa cunosc toata gloata.Vreau ceva simplu care sa se complice,vreau din nimic sa apara totul,vreau dintr-o persoana aparent banala sa gasesc cele mai ciudate caracteristici si cu cele mai ciudate calitati,vreau o persoana care sa ma completeze...asta e clar.Dar pentru a se intampla asta,acel cineva ar trebui sa cunoasca fiecare defect al meu si sa-l transforme intr-o simfonie de lucruri frumoase.Ca si cum as canta fals si cineva mi s-ar alatura transformand intr-un duet armonios.
Oricum...le simt lipsa atator lucruri incat toata aceasta abundenta nu ar face fata.Si aglomerarile astea sunt doar provizorii.Nimic concret.Si atunci lipsa e si mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu