Pentru cei obisnuiti cu "mersul" cu autobuzul, mai ales pe timp de vara,full si fara niciun geam crapat,ar trebui sa stie ca se poate si altfel.
Pe inserat, cand inevitabil m-am urcat in autobuz pentru a ajunge la locatia dorita, am constatat farmecul. Urca lent lasandu-mi timp sa admir fiecare masina care ne depasea, sa-i pot vedea pe pietoni la fata, sa stau atintita asupra unui lucru suficient de mult timp. Avantajul pe care il ai atunci cand circuri cu autobuzul decat cel al masinii, este ca poti fi atent la tot ce se petrece in jur. Sa dai peste o floare plantata de angajatii primariei pe care tu sa o rupi, sa poti admira imbracamintea celor care iti sunt"vecini", sa ai ocazia sa mai tragi cu urechea la tot soiul de conversatii dubioase.
Autobuzul meu era cu putine persoane, toate sedeau pe scaune, iar eu asezata la fereastra, vedeam mai departe decat geamul acela semifumuriu. Si noaptea avea culorile ei. Mergea lent, pe fundalul unei muzici melancolice. Nu se grabea ca si cum avea de facut norma. Nu ma deranja. Imi placea sa stau asa in el. Ma legana si-mi crea o stare de somnolenta. Visele ramaneau, fara indoiala,la fel de active. Nimeni nu vorbea. Se auzea in surdina zgomotul motorului, pentru ca oricum ascultam muzica. Imi placea ca-mi parea ca ma duce mai departe decat locuiam de fapt. Dar chiar si cea mai lunga excursie se incheie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu