Cu ochii inchisi, intinsa pe verdeata ei
Cu soare dogoritor, gargarite pe post de cercei
S-afunda intr-o lume mica
Singuratica.
Se simtea in locul cel mai potrivit, privita
Dar intre patru pereti ce o tineau captiva
Si spera in sinea ei la o apropiere
Tacere.
Poate doar un semn ar fi fost suficient
Dar frica o propaga intr-un cufar de ciment
Cu iarba frageda in simtiri,
Amintiri.
Moment confuz si un gram de nesiguranta
Gandind ca ar putea spera la o speranta
Sterse indoielile si se bucura de moment
Prezent.
In lumea ei ce patrunsese altcineva,
Visand sa nu se mai incheie clipa,
Continuand sa strige ascuns,
Hai vino!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu