Zambareata si orbul

I-am remarcat inca din statia de autobuz. O pereche care nu se bucura decat de ei insusi.Nu puteam sa ii privesc prea insistent insa imi placea sa-i admir cum stateau asa apropiati si-si sopteau cate ceva la ureche.La un moment dat am avut impresia ca ea se uita la mine zambind.N-am dat importanta.S-au urcat in acelasi autobuz ca si mine.Fiind postati in fata mea am avut astfel ocazia de a analiza mai bine reactiile lor.El parea sa stea cu fata mai mult spre geam,pe cand ea ii tot zambea capatand o fata angelica,de sfioasa,de parca ar fi fost la o prima intalnire.Stiu ca nu era asa pentru ca i-am mai vazut impreuna prin oras.
El un pic plinut,cu mustata si parul foarte scurt,o tinea pe ea de mijloc.Ea tot zambindu-i i se accentuau pometii care erau luminati de soare.Parea ca radia la propriu cu fiecare privire pe care i-o "arunca" lui.El,ceva mai retinut,mai mustacea cu coltul gurii la soptelile ei.As fi vrut sa fiu mai aproape sa aud ce isi spun de par asa de fericiti.
Au coborat cu o statie inaintea mea.Tarziu am observat ca el era de fapt orb.Ma gandeam ce trist poate sa fie sa nu-ti poti vedea partenera atat de indragostita de tine incat si necunoscutii pot remarca asta.
Am ramas totusi cu zambetul pe buze pana cand au disparut din raza mea.Ce-i drept,ea cu zambetul ei, ma bine-dispus tot drumul...iar el cum ii "sorbea" fiecare cuvant spus,a fost ceva impresionant.Cel putin ,eu imi amintesc cum erau asfel de moment si e touching.Lovely