Nu stiu de ce ma simt dezamagita de mine pentru ca in fond acest lucru mi s-a mai intamplat de o mie de ori.Bineinteles ca mereu a fost facut prost si intr-o oarecare masura i-am dezamagit pe altii dar eu paream prea distrata de alte tampenii decat persoana care imi acorda mie importanta.Dupa ce am trait o experienta urata pornita de la acest aspect (cel putin e unul din ele), ma asteptam sa mai trag unele concluzii din care sa pot invata si sa nu imi repet greselile.Dar azi s-a repetat.Ca sa n-o mai lungesc...este vorba de faptul ca mereu vreau sa obtin ceva insa nu ma chinui suficient.Imi astept laurii inaite de a da macar jumate din ce imi da celalalt de langa mine.Vreau sa-mi fac prietenii sa se simta bine,sa fie voiosi,sa imi arate ca se simt bine in compania mea,sa par apropiata de emotiile pe care le are respectivul si eu nu fac decat sa spun un "Asta e".Atat de sec si dureros,atat de impersonal si atat de fals,incat chiar cred ca ma reprezinta.Si totusi il detest.Nu vreau sa faca parte din mine si nu vreau sa mai tratez totul cu superficialitate.Sa ma pot transpune in sentimentele celor dragi si sa fiu naturata,asta as vrea sa fiu.Si da, stiu ce ar urma sa-mi spuna un oarecare care citeste: "Poti, dar nu incerci suficient!"
De ce trebuia mereu sa fie o conditie?
De ce nu se poate realiza pur si simplu?
Raspuns concret nu exista.
In mintea mea atat se repeta: "Nu suficient..."
De ce trebuia mereu sa fie o conditie?
De ce nu se poate realiza pur si simplu?
Raspuns concret nu exista.
In mintea mea atat se repeta: "Nu suficient..."
Un comentariu:
poti dar nu te straduiesti destul....spun altii...eu spun merci pentru cat te ai straduit....uni n-au facuta nici macar atat...take care
Trimiteți un comentariu